Maine , azi si ieri

Zile , cuvinte , amintiri , toate trec pe langa noi facandu-ne sa uitam elemente atat de importante ale existentei noastre . M-as bucura sa stiu ca maine voi vedea ceea ce azi nu am observat , insa stiu mai bine ca oricine ca acest lucru nu se va intampla , vederea noastra limitata nu ne permite sa ne orientam privirea altfel decat inainte .

Maine voi trece prin aceleasi coridoare doar ca mi se vor parea mai largi , mai mari si mai obositoare , asta nu fiindca s-au schimbat , nu ...ele sunt aceleasi , doar ca eu doresc sa vad altfel realitatea . Asa facem cu totii , simt asta , deformam realitatea pentru a deveni creatorii unei lumi care poate nici nu ne apartine .

De multe ori am gasit elemente pe care eu le credeam create de mine , scrise cu mult inainte si asta m-a facut sa inteleg ca ideile noastre sunt simple amintiri ale vietilor altora , instinctul de a cerceta viata ne duce in acelasi loc , cat de trist este sa aflii ca nu esti altceva decat un copiator , insa atat de real . Asa este si cu viata ...este doar o copie a alteia anterioare ...

Multe zile trec pe langa noi , dar mai ales multi oameni care ne invata sa traim , fiecare ne preda elementul esential , acestia ne devin prieteni , dar printr-un simplu cuvant ii putem alunga de langa noi , atunci realizam abia ca ei erau o caramida pe care am aruncat-o , acum zidul casei noastre va fi subred. Cu fiecare lucru pe langa care trecem pierdem o parte din zid , ne pierdem pe noi si devenim mai saraci .

Asa ca pretuieste ziua de azi si fa-o unica in modul tau , fara sa iti pese daca a mai existat , zambeste si pastreaza-i pe cei dragi langa tine !

Traieste clipa !

Cam atat !

Dantela de femeie

Ininte de asta va recomand sa cititi povestea cu melodia aceasta http://www.youtub...Rkqcx6KfAA

Intri , sfidezi totul , lumea pare sa ti se arate altfel decat tu insati speri ... Nu stii de ce ai intrat aici , nu-i asa? Speri sa te bucuri fiindca atingi noul , il cunosti , dar te temi de el ...o privire pare sa iti decida viata sau trecerea in nefiinta ...nimic nu mai conteaza , matasea se scurge pe piciorul fin ...ramai parca dezgolita in fata acestei senzatii , vrei sa inaintezi , dar ceva te tine ...este mister , magie si frumusete. Esti toate acestea la un loc , totul pare un joc prea misterios pentru a fi aratat intregii lumi . O picatura pare sa se scurga de-a lungul trupului tau , vrei sa intelegi mai mult , mai bine , totul ti se pare lucid acum , vrei visare ? Pasesti inainte cu mult curaj , pari dominata de EA si vrei sa o simti de-a-ntregul , simti cum esti lipsita de vlaga si doar EA poate sa-ti readuca viata . Tu esti slujitoarea EI , stii asta si totusi vrei sa nu mai fii condusa . Te implica intr-un joc in care ritmul pasilor facuti inseamna totul , pasiune , moarte si viata . Auzi ritmul devenit ritual al valurilor,se retrag si parca tresar intorcandu-se .Intalnesc din nou privirea EI asa ca se intorc iar si iar, precum un dans. Toti vor sa o cucereasca, pe cat de mistic , pe atat de real ...iti unduiesti trupul , te rogi sa nu iti mai faca rau, te simti straina si parca stii locul de secole , de cand sunetele soptite ale marii se ascundeau in perlele negre . Ti-e teama sa nu gresesti , vrei sa fie totul perfect , un juramant ...dar asa devii a EI . Iti zambeste feminin , simbol al senzualitatii si al farmecului...ca intr-o vraja esti coplesita ...O simti peste tot , te cobori pe nisipul rece si aspru si intinzi mana spre EA , ceri indurare , ajutor, nu o poti scapa din ochi . Te joci cu degetele in aer privindu-te , devii straina , ai impresia ca te uiti la o alta , dar vrei sa crezi ca esti tu , nu se poate sa te fi transformat . Adierea iti trece printre degete ,ti le aduni simtind parca forta EI , dar te temi , ca si cum ti-ai descoperii puterea, iti privesti mana cum se misca gingas ,ridici deget dupa deget ca si cum ti-ai simti pentru prima data supletea atingerii fine , pare ca un voal , precum spuma valurilor ce tresar . Esti mirata ,te admiri , unghiile trandafirii stralucesc in intuneric , te mangai , te adori, te venerezi , vrei sa fii un pictor care sa surprinda gingasia miscarilor tale , sa te surprinda pe tine , slujitoare a EI . EA...LUNA ...impunatoare , pare un templu de sidef pazit de stele , fecioara plangatoare ce cunoaste toate tainele pamantului ...realizezi ca pare ciudat , esti condusa de ceva ce nu te poate atrage , atinge si schimba . Tu stii ca in lumina ei esti alta . Precum o dantela neagra ce acopera spatele femeilor ce se roaga ...acel val ce aduce magia . Pare o piesa , o melodie ce e pregatita sa capete forma ta ...sa fie ca tine , ca sufletul tau . Cel putin o reflexie a sa ...te sprijini de piatra macinata de valuri ca si cum ai fi slabita . E un joc , nu ? Si tie iti place mult , mult ... Rujul rosu iti straluceste fermecator in lumina ei , tu zambesti dar pastrezi imaginea mistica achipului , ochii lucesc precum stelele , insa lumina lor nu e albastra precum cerul senin luminat de soare . Conturul lor e subliniat de machiaj ...naturalete si falsitate , ambele se ascund in umbra aceleiasi priviri , suflari ...iti ridici piciorul si il lasi sa fie umezit de spuma valurilor vii . Pari o icoana la malul marii absorbita de lumina stapanei celeste ce isi lasa dantela neagra sa cada dezgolindu-i trupul aproape gol . Matasea rosie ce pare acum sangele clocotitor acopera parti ale trupului tau . Nu mai zambesti , iti cauti parul ,ti-l desfaci incet lasandu-l sa cada liber pe spate .Ti-l atingi si cauti lumina lunii printre multele fire ce iti acopera parte a chipului . Rosesti zarind-o in intuneric dincolo de orice obstacol , pare sa iti sopteasca in noapte , suna precum o incantatie intonata solemn la margine de vis in pragul lumii noi ... Te simti cuprinsa de susurul vocii , chiar daca vine din mare , tu stii ca e glasul ei , te lasi invaluita in vraja lunii , apoi te ridici si pleci , cu sufletul rece , dar tu esti aceeasi , ai primit binecuvantarea lunii de a fi femeia ce poarta misterul lumii dupa dantela neagra de matase .
Cam atat !

Sentimente marunte

Cand te-ai jucat ultima data? A fost ieri , acum o luna , …sa fi trecut un an?Poate mai mult?
Si ce ai facut in tot acest timp ? Ai murmurat cuvinte de neinteles , ai stat , ai citit o carte , ba chiar ai urmarit un copil care se joaca. Avea o privire blanda, se distra asa cum o faceai si tu cand te jucai. Ah! Jocul nu e ceea ce faci tu cand te uiti in oglinda si devii alta persoana sau atunci cand esti pe scena vietii jucandu-ti rolul. Nu , atunci esti o marioneta si faci jocul altcuiva. Esti deja o fiara a societatii.
Ti-am spus vreodata cat de mult urasc acest cuvant? Aduce nefericire, aduce falsitate, dorinte ce atrag raul dupa sine. In primul rand nu mai esti tu , esti altcineva care poarta aceeasi infatisare dupa sine, dar care actineaza la comanda. Nu-mi spune ca nu-i asa, toata lumea se schimba datorita „mediului”. Si tu ai facut asta , acum poate ca iti doresti sa fi dat inapoi , dar e mult prea tarziu. Jocul a devenit altul , cu mize mari , atat de mari incat crezi ca merita sa te pierzi ca sa castigi ceva , fie ea o masina , un sot , un serviciu, dar chiar si un ruj cu balsam pentru ca buzele tale sa arate sexy .
Uiti de acele sentimente marunte care iti schimbau ziua , fie si un clipit mai des, un salut sau o palma. Acum stii sa urasti , vrei sa traiesti sau sa mori , de fapt nici nu-ti pasa, ti se pare acelasi lucru. Stii sa vrei , ai o puternica dorinta de a poseda…pe cineva sau ceva . Crezi ca poti avea totul si constientizezi, abia la final , ca nu ai nimic. Nu ai acea bucurie cand vezi un balon albastru , nici nu mai stii de ce iti place albastrul . Ai uitat ca demult iti scaldai chipul in razele soarelui , jucandu-te cu sclipirile din parul tau…si priveai cerul . Atat de mare, voiai sa-l cuprinzi cu vederea macar odata . Iti placea sa crezi ca niciodata nu vei ajunge acolo unde sunt pasarile , dar ai facut asta deja de cateva ori , face parte din banalitatile cotidiene deja .
Visai sa numeri toate stelele ce se strang noaptea pe cerul aproape negru. Stateai pe pervaz si te bucurai numarandu-le . Uneori incercai necunoscutul acoperisului, mangaind o pisica lenesa, vorbeai cu luna. Ea stie ce secrete detii. Se temea de tine. Acum ti-e rusine sa o privesti, e prea maresi stie prea multe, daca va spune cuiva cum ai plans tu cand ai rupt o floare luminata de luna, cum ai ras , cum ti-ai pus toate iluziile intr-o stea. Ai vrea sa o ucizi , dar e prea mare si prea sussi nu merita osteneala , la urma urmelor nu poate vorbi, desi asa crezi uneori.
Toate aceste sentimente marunte se intorc asupra ta ca o ploaie de sange si iti aduc o durere apasatoare.
Daca nu te regasesti in randurile de mai sus ai grija sa nu devii asa fiindca esti in pericol, lupta te asteapta si cu greu poti ramane TU. Ai grija!

Prietenia

Crezi in minuni ? Eu cred si mai cred ca una din cele mai mari minuni ale lumii este Prietenia. Ai auzit cu siguranta de acest cuvant , dar oare l-ai simtit cu adevarat ? Poate ca da , poate ca ai simtit o parte din ce iti poate oferi acest …moment contemplat de timp. Dar ce este Prietenia ? O stare ? O voce ? Un moment ? Este o persoana ? Poate ca toate la un loc sau macar ceva din ce cred eu ca inseamna , eu vad o parte din Prietenie in fiecare om pe care il cunosc, dar Cunoasterea are si ea niste momente in care se ascunde de oameni , ii este teama sa nu fie inteleasa cu adevarat , fiindca ea poate dezlega mistere …si totusi Prietenia …este atunci cand eu vorbesc ….vorbesc ….simt…traiesc ….alaturi de tine. Ma faci cea mai fericita si totusi imi place sa fiu trista cand esti si tu , fiindca simt ceea ce simti si tu …simt ca vreau sa te fac fericita , fericit…Prietenia este mai putin decat Dragostea, dar te determina sa faci aceleasi lucruri nebunesti , pline de sensuri ascunse…vrei ca totul sa fie bine ca tu sa traiesti cu prietenii tai , prin Prietenie, dar daca nu ai prieteni ? Astia se gasesc mai greu ce-i drept , dar poti incerca sa iti iei drept prieten Cunoastere si Hartia . Cele doua vor deveni unul si vei realiza cat de aproape esti de ceea ce este numit ideal. In final vei realiza ca totul e doar o iluzie fiindca Prietenia nu exista fara Prieteni care sa te asculte , sa te ajute , alaturi de care sa simti viata …

Cine esti?

Cine esti ? Ma uit la tine, te recunosc, imi imiti fiecare gest , traiesti fiecare stare pe care o am si eu , dar nu mai stiu cine esti, de unde vii , catre ce ideal te indrepti, uneori mi-e teama sa ma gandesc de ce esti in stare si cat rau ai putea face daca nu ai mai fi tu … Te tin minte ! Esti …eu , dar nu se poate , eu nu sunt asa , nu arat asa , nu simt ca si tine …De ce ? Ce s-a schimbat ? Tu ? Negi , arati cu degetul catre mine , simplu sa ma acuzi , lasi greul pe mine, dar cred ca tu esti vinovata . Dai din cap, nemultumita deci…sa zicem ca suntem vinovate amandoua…Ah ! Asa iti place …suna mai bine, nu ? As vrea sa te inteleg, ce nu mai e ca inainte …arati iar catre mine , nu imi placi …acuzi mereu pe cel de langa tine. Eu cred ca tu esti vinovata , fiindca tu esti schimbata , nu eu . Nu mai ai aceeasi cadenta a pasilor luminati de razele timide ale soarelui , nu te mai trezesti mormaind si atipind iar pana cand o raza zglobie iti va invada camera si vei fi nevoita sa te trezesti incepand ziua cu un cald suras. Nu, tu te gandesti cu ce te vei imbraca si ce vei manca . Dai drumul la televizor , te pasioneaza stirile ? Dar desenele sunt mai capivante sau emisiunea aceea cu oamenii care zambesc determinandu-te si pe tine sa razi, macar de rasul , daca nu de glumele lor. Nici asta nu accepti ? Ba sa accepti , fiindca din cauza ta eu nu mai pot sa pun mana pe el …stii tu despre ce vorbesc …negi , iarasi ? Ba din cauza ta nu mai pot scrie ,tu esti singura vinovata . Nu ai ce sa scrii, vezi prea multe miscari si obiceiuri mecanice, soarele …rasare la …apune la… dar nu vezi cat de frumos e el cat timp e pe cer. Iti pasa ca vei ajunge sa nici nu observi ca este soare pe cer ? Asa ca de ce sa vezi tu cum totul se unifomizeaza intr-o clipa devenind una ? Decizi sa devii ca ei , desigur acum trebuie sa fii serioasa, nu mai esti copil. Ii asculti pe ei, ii numesti prieteni desi stii ca nu e asa , nu are cum sa existe o adevarata prietenie totusi speri , cat de mult ti-ai dori sa vorbesti si tu asa , ii invidiezi, desigur , ei vad ca inca mai e soare pe cer , il observa, tu ? Ce mai astepti ? Eu astept ca tu sa dispari , sa ramai o umbra ce va apartine gandului ….iar eu voi avea grija sa traiesti …voi scrie despre tine, haide sa fim trei , tu , ea si eu , toate suntem acelasi lucru , dar nimeni nu stie cat de diferite suntem , nu-i asa ?

Viata si trenul

Aceasta cugetare este creata cu ceva timp in urma , dar gasind-o mi-am aminit si de acele vremuri frumoase ...o sa mai postez si lucrari mai vechi.

Trenul ...

Colosul de fier asemanator unui sarpe , strapunge ceata noptii , strapunge misterele de sidef ale reginei cerului si linistea de aur a intregii lumi . Strabate lumea despartind-o in doua precum o sageata trimisa catre tinta, dar oare se va opri undeva?

Trenul, neobosita masinarie condusa de sperante, iluzii , taceri nebanuite , vise , dragoste si neliniste, toate il fac pe imensul sarpe de otel sa isi continuie drumul neintrerupt al vietii. Regretul il face sa se opreasca din cand in cand , dar nu pentru mult timp , fiindca regretele nu sunt eterne , sentimente noi il pornesc iar . Uneori merge navalnic inainte, alteori inainteaza incet catre infinitul nesfarsit al...vietii. Totul se continua , inainteaza , dar la un moment dat totul se incheie , se termina brusc , intr-o zi trenul ajunge la capatul liniei de unde nu mai porneste, fiindca nu mai exista sentimente , stari , care sa-l faca sa porneasca . Visele s-au incheiat , sperantele nu-si mai au rostul ,iar noaptea in care linistea era strapunsa de tren s-a incheiat. Nu este trist , fiindca la capat incepe o noua lume, o noua calatorie .... plina de evenimente , plina de noi sperante , vise, sentimente , stari , dragoste si ura . Calatoria inca nu s-a incheiat!

Cam atat!

Maine

Iar ma uit, ca de obicei si cred ca asta devine un tic, deoarece nu stiu daca fac altceva decat sa privesc. Acum vad cum cativa oameni se plimba pe aleea din fata casei mele. Doi dintre ei se opresc se uita la cer si isi continua drumul ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, dar se intamplase. Privisera catre maine si acest maine era chiar acolo sus, in cerul care pare sa nu isi mai gasesca inceputul si capatul ducand o linie orbitor de albastra catre infinit.Ce ciudat este si timpul asta, isi oglindeste pasii in nori, in stele in limpezimea cerului ...parand doar atat ....doar atat ce? Doar un strigat disperat ca tu muritor al acestui univers te intrepti catre maine, iar maine face parte din timpul scurs pana atunci cand vei deveni o stea. Gandindu-ma ca acest cuvant care pare insetat de ganduri , de patimi, de dragoste si durere mi-am fagaduit ca pentru mine, maine nu se va gasi acolo, pe cerul pastrat atata vreme la inaltime, ci in mine, in inima si gandul meu , fiindca numai eu am puterea de a face maine asa cum doresc , nu cum vrea timpul netrebnic, nepazit de nimeni, care isi face cheful oriunde si cu oricine. Gasesc apoi alt peisaj si uit de maine. De ce ? Fiindca azi este o zi si trebuie traita spontan, asa cum este scris acolo ...sus de unde steaua mea imi dicteaza calea.

Fara nume

Minciuna , ura , razbunare , fericire , iubire, prietenie, toate acestea conduc viata catre un abis, un infinit ce nu gaseste granita in timp , in trecut sau prezent. OMUL tinde catre spatiul unde doreste sa isi petreaca existenta, nimic al absolutului care traieste viata dupa propria-i conduita . VIATA , acel timp ce transforma fiinta in nefiinta . Cele doua puteri isi unesc intelesurile , si …si in cele din urma omul este condus de…de cine ?… De divinitate. Cel putin spiritul uman cauta sa gaseasca sprijin in elemente supranaturale, cum ar fi Dumnezeu , un idol , Zeus …Toate acestea sunt create ca urmare a nevoii sufletului de a fi sprijinit si atunci cand este singur, sa gaseasca pe cineva care sa ii dea un nou sens vietii, un fel de caluza.
Dragoste, sentimentul incercat din prima clipa a vietii , dar practic stim cu adevarat ce inseamna ? Exista cu adevarat ? E o nevoie fizica de a simti ceva , dar chiar simtim ? Daca da, ce ? Atunci cand plangem si e cineva sa ne aline suferinta, ne bucuram, dar oare stim ce-i cu adevarat bucuria ? Cand daruim flori celei iubite, fie ea mama, iubita, profesoara, mentor, simtim o emotie deosebita, dorim sa ne exprimam multumirea pentru clipele daruite de persoana draga. Fiecare om are un rol deosebit pentru un altul, iar acest sir continua la infinit, pe asta se bazeaza crestinatatea, dar nu despre asta voi discuta acum. Ce simtim si cand ?
Pentru mine DRAGOSTEA este si ar trebui sa fie ceva asemanator uleiului, lichid si pastelat. Ce culoare are ea? Nu stiu , poate toate culorile de pe pamant avand in vedere ca e sentimentul suprem , dar nuante calme , calde , uniforme . Desi iubirea este precum focul , nestatornic , puternic , zbuciumat , aceasta devine ca o mare dupa furtuna, in timp. Viata este asa! Forma iubirii se modifica ,in timp poate suferi schimbari majore sau nu. O dragoste aduce dupa sine , respect , prietenie , sentimente.
Ce sunt sentimentele ? Nu stiu o intrebare mai grea. Poate niste reactii fizice, chimice, biologice ale trupului nostru , poate este ceva ce apartine psihicului nostru sau …sau e ceva mai presus de intelegere . E acea parte divina de care avem nevoie. Fara asta am fi niste masini fara putere, fiindca ceva ce nu poseda inteligenta de a se manifesta afectiv devine mai slab.
Bucurie , tristete , implinire , toate sunt definite atat de sumar printr-un singur inteles. Pot fi precum matasea ce se unduieste dupa adierea primaveratica a sufletului , de asemenea poate fi ca o tulpina tanara de trandafir . Nu varsa sange , totusi esti suferind fiindca iti provoaca durere , durere fizica , dar mai mult surprinderea ca ceva atat de frumos poate fi o arma care poate provoca suferinta . Atatea posibilitati ascunse de un adevar usor , precum o pojghita de gheata , pare puternica dar la o simpla atingere se destrama . Asa sunt si panzele de paianjen , dar nu se aseamana cu realitatea, panzele sufletesti , numite de noi amintiri nu se distrug atat de usor precum se intampla in realitate , dar ele apar , invadeaza si se refac atunci cand este nevoie , nu scapi de ele niciodata , desi uneori speri , nu scapi de ele . Le pastrezi in tine . Uneori creeaza o armonie interioara nebanuita, dar alteori …creeaza un zbucium de inegalat .
Iubirea se afla la granita cu un URA, dar acesta provoaca dezastre de neegalat in lume, este o stare specifica infernului. Omul apeleaza la aceasta negura spirituala cand este plin de tristete si amaraciune, cand este legat de amintiri neplacute legate de imaginea unei persoane .
Ura poate fi de mai multe feluri si i-a nastere din prea multe motive. Cele doua sentimente-stari se aseamana deosebit de mult, sunt puternice , pot tulbura mintea omului si-l pot determina sa faca cele mai nebunesti lucruri. Difera printr-un singur element moral esential. Precum in basme , carti cu subiect religios , carti fantastice, binele este diferentiat de rau, binele invinge raul. Raiul se departajeaza de iad. Toate creeaza conceptia ca DRAGOSTEA, pura, face minuni in sufletele muritorilor, hrana spirituala, asemanata cu floarea de nufar , ghiocel , si multe alte simboluri naturale pozitive care au creat partea pacifista a lumii. URA, sentimentul tenebrelor care intuneca lumea prin reflectarea simbolisticii raului . Provoaca, conflicte, atat interne cat si intre relatiile interumane, poate creea razboaie ce aduc moartea. Este reprezentata de plante precum ciulinii , animale … sarpele, respins de oameni si de conceptiile lor. Culoarea pe care o atribuie mintea mea acesteia este rosul , acel rosu ruginiu care pare a arata descompunerea unui sentiment , cum ar fi dragostea.
Se intampla ca anumiti oameni sa nu simta in viata lor iubirea , dar ura o vor simti , indiferent de stare sociala, de sex, de varsta , de nationalitate sau credinta , marul discordiei apare si apasa cu greutate pe sufletele pacatosilor. Ea nu este un atribut al omului religios, este un pacat , un pacat primordial .
Ura atrage dupa sine razbunarea. Specifica oamenilor care nu vad viata decat cu ochi tematori, cu speranta ca maine le va fi mai bine daca vor actiona dupa impuls. Este o urmare a rautatii , dar la baza acesteia sta tristetea, vulnerabilitatea, amagirea, iubirea, tradarea. Toate aduc dupa sine , daca sunt folosite ca defecte, rautate si razbunare. Culoare pe care o atribui inconstient acestei relatii-raspuns este movul. Acea culoare care poseda ceva din ura(rosul) si din speranta(albastrul). Poate avea de asemenea influente ale albului sau ale negrului care lumineaza sau intuneca viziunea razbunarii. Aceasta pare a fi dulce si ascunde speranta ca ceea ce va urma va fi bine , dar raul nu poate aduce bine , precum nici intunericul nu poate sa faca lumina , doar creeaza impresia ca ascunde ceva si ca in strafundul sau se afla lumina , se afla salvarea.
RAZBUNAREA nu aduce FERICIREA, desi asta se spera . Fericirea este un sentiment nobil , zglobiu , atribuit copiilor. Adus de iubire, de implinire, de tot ceea ce poate aduce frumusetea in viata unui om , multumirea sufleteasca , fericirea este rasplata sufletului , hrana spirituala , dar nu doar pentru cel fericit, ci si pentru cei din jur. Cred ca este mai darnica decat dragostea. Iubirea poate fi egoista , dar fericirea? Ea este molipsitoare, chiar daca cel ce o poseda este egoist, sentimentul se imprastie, ca o boala pe care multi si-o doresc. Unii incheie socoteala cu viata fiindca nu o mai vad , dar sta ascunsa chiar in fata lor , nu vor ei sa o descopere. Ea e acolo mereu, ca un inger pazitor ce se asteapta mereu sa isi indeplineasca misiunea. Romantica si aiurita, precum o adolescenta, fericirea aduce dupa sine reveria. Ce culoare i-as atribui? Cred ca portocaliu sau poate galben? Ceva tonic, care sa ma duca cu gandul la energia inepuizabila pe care o poseda. Cat de perfecta ar fi lumea daca ar intelege cum, unde se dobandeste fericirea ! Lumea tanjeste dupa ea, o idolatrizeaza, dar nu o apreciaza cand o au, dar vor invata, pamantul va fi plin de zambitori, fiindca boala numita fericire se manifesta prin zambete, acea luminare a chipului, ce iti ofera o aura angelica.
Toate insa sunt aflate sub aripa protectoare a Dragostei , pana cand vom invata cum trebuie sa fim ca sa putem sa acceptam toate starile umane, fie ele frumoase sau nu, bune sau rele, vom astepta …, fiecare din noi va sti in cele din urma ca ea e regina fara de care omul , ca fiinta sociala , nu va fi capabil sa isi duca in eternitate existenta .

Un joc de copil

Pare un joc de copil, care prin dragostea sa a reusit sa aduca universul la un simplu cuvant. Eu stau, privesc inmarmurita la jocul facut de natura si imi amintesc cum fusese cand cerul , in limpezimea sa isi gasise un simplu si solitar nor care-i intuneca frumusetea.Acum este acoperit de acel val plumburiu si pufos si zeci de sunete inunda precum un potop lumea ce sta martor la minunea de foc. Privesc acaparata de sunet si miscata de fenomenul jucaus ce se lasa intr-o frenezie nebuna pe cer. El, atotputernic ce ne lasa cel mai important lucru in viata ...imaginea unei stele ce-ti contureaza gandul, iti invaluie mintea si se retrage ca si cum n-ar fi existat...el ne face jocul mai fermecator fiindca ne lasa sa ne inchipuim ce va urma...ca intr-un joc.De aceea urmaresc atenta totul, las orice activitate si ma uit , privesc in acel punct, stiu ca acolo va fi urmatorul loc unde va lumina zambetul celest si nu ma insel ...se vede dintr-o data, precum un imens paianjen ce isi tese panza ...un fulger. Pare sa strapunga sufletul cerului precum o sulita. Este uluitor. Privesc uimita , imi este frica sa respir , precum un spectator, stau la locul meu urmarind scena urmatoare. Fulgerul se imprastie parand ca isi termina reprezentatia, dar revine puternic cu mii se ramificatii. Acum sunt speriata...cerul s-a spart? Oare cine il va lipi? Furtuna incepe ...picaturile de ploaie cad precum o cortina si se aud ropotele ce par a fi aplauze ...maine ce joc ne va arata cerul?