Cand te-ai jucat ultima data? A fost ieri , acum o luna , …sa fi trecut un an?Poate mai mult?
Si ce ai facut in tot acest timp ? Ai murmurat cuvinte de neinteles , ai stat , ai citit o carte , ba chiar ai urmarit un copil care se joaca. Avea o privire blanda, se distra asa cum o faceai si tu cand te jucai. Ah! Jocul nu e ceea ce faci tu cand te uiti in oglinda si devii alta persoana sau atunci cand esti pe scena vietii jucandu-ti rolul. Nu , atunci esti o marioneta si faci jocul altcuiva. Esti deja o fiara a societatii.
Ti-am spus vreodata cat de mult urasc acest cuvant? Aduce nefericire, aduce falsitate, dorinte ce atrag raul dupa sine. In primul rand nu mai esti tu , esti altcineva care poarta aceeasi infatisare dupa sine, dar care actineaza la comanda. Nu-mi spune ca nu-i asa, toata lumea se schimba datorita „mediului”. Si tu ai facut asta , acum poate ca iti doresti sa fi dat inapoi , dar e mult prea tarziu. Jocul a devenit altul , cu mize mari , atat de mari incat crezi ca merita sa te pierzi ca sa castigi ceva , fie ea o masina , un sot , un serviciu, dar chiar si un ruj cu balsam pentru ca buzele tale sa arate sexy .
Uiti de acele sentimente marunte care iti schimbau ziua , fie si un clipit mai des, un salut sau o palma. Acum stii sa urasti , vrei sa traiesti sau sa mori , de fapt nici nu-ti pasa, ti se pare acelasi lucru. Stii sa vrei , ai o puternica dorinta de a poseda…pe cineva sau ceva . Crezi ca poti avea totul si constientizezi, abia la final , ca nu ai nimic. Nu ai acea bucurie cand vezi un balon albastru , nici nu mai stii de ce iti place albastrul . Ai uitat ca demult iti scaldai chipul in razele soarelui , jucandu-te cu sclipirile din parul tau…si priveai cerul . Atat de mare, voiai sa-l cuprinzi cu vederea macar odata . Iti placea sa crezi ca niciodata nu vei ajunge acolo unde sunt pasarile , dar ai facut asta deja de cateva ori , face parte din banalitatile cotidiene deja .
Visai sa numeri toate stelele ce se strang noaptea pe cerul aproape negru. Stateai pe pervaz si te bucurai numarandu-le . Uneori incercai necunoscutul acoperisului, mangaind o pisica lenesa, vorbeai cu luna. Ea stie ce secrete detii. Se temea de tine. Acum ti-e rusine sa o privesti, e prea maresi stie prea multe, daca va spune cuiva cum ai plans tu cand ai rupt o floare luminata de luna, cum ai ras , cum ti-ai pus toate iluziile intr-o stea. Ai vrea sa o ucizi , dar e prea mare si prea sussi nu merita osteneala , la urma urmelor nu poate vorbi, desi asa crezi uneori.
Toate aceste sentimente marunte se intorc asupra ta ca o ploaie de sange si iti aduc o durere apasatoare.
Daca nu te regasesti in randurile de mai sus ai grija sa nu devii asa fiindca esti in pericol, lupta te asteapta si cu greu poti ramane TU. Ai grija!
Si ce ai facut in tot acest timp ? Ai murmurat cuvinte de neinteles , ai stat , ai citit o carte , ba chiar ai urmarit un copil care se joaca. Avea o privire blanda, se distra asa cum o faceai si tu cand te jucai. Ah! Jocul nu e ceea ce faci tu cand te uiti in oglinda si devii alta persoana sau atunci cand esti pe scena vietii jucandu-ti rolul. Nu , atunci esti o marioneta si faci jocul altcuiva. Esti deja o fiara a societatii.
Ti-am spus vreodata cat de mult urasc acest cuvant? Aduce nefericire, aduce falsitate, dorinte ce atrag raul dupa sine. In primul rand nu mai esti tu , esti altcineva care poarta aceeasi infatisare dupa sine, dar care actineaza la comanda. Nu-mi spune ca nu-i asa, toata lumea se schimba datorita „mediului”. Si tu ai facut asta , acum poate ca iti doresti sa fi dat inapoi , dar e mult prea tarziu. Jocul a devenit altul , cu mize mari , atat de mari incat crezi ca merita sa te pierzi ca sa castigi ceva , fie ea o masina , un sot , un serviciu, dar chiar si un ruj cu balsam pentru ca buzele tale sa arate sexy .
Uiti de acele sentimente marunte care iti schimbau ziua , fie si un clipit mai des, un salut sau o palma. Acum stii sa urasti , vrei sa traiesti sau sa mori , de fapt nici nu-ti pasa, ti se pare acelasi lucru. Stii sa vrei , ai o puternica dorinta de a poseda…pe cineva sau ceva . Crezi ca poti avea totul si constientizezi, abia la final , ca nu ai nimic. Nu ai acea bucurie cand vezi un balon albastru , nici nu mai stii de ce iti place albastrul . Ai uitat ca demult iti scaldai chipul in razele soarelui , jucandu-te cu sclipirile din parul tau…si priveai cerul . Atat de mare, voiai sa-l cuprinzi cu vederea macar odata . Iti placea sa crezi ca niciodata nu vei ajunge acolo unde sunt pasarile , dar ai facut asta deja de cateva ori , face parte din banalitatile cotidiene deja .
Visai sa numeri toate stelele ce se strang noaptea pe cerul aproape negru. Stateai pe pervaz si te bucurai numarandu-le . Uneori incercai necunoscutul acoperisului, mangaind o pisica lenesa, vorbeai cu luna. Ea stie ce secrete detii. Se temea de tine. Acum ti-e rusine sa o privesti, e prea maresi stie prea multe, daca va spune cuiva cum ai plans tu cand ai rupt o floare luminata de luna, cum ai ras , cum ti-ai pus toate iluziile intr-o stea. Ai vrea sa o ucizi , dar e prea mare si prea sussi nu merita osteneala , la urma urmelor nu poate vorbi, desi asa crezi uneori.
Toate aceste sentimente marunte se intorc asupra ta ca o ploaie de sange si iti aduc o durere apasatoare.
Daca nu te regasesti in randurile de mai sus ai grija sa nu devii asa fiindca esti in pericol, lupta te asteapta si cu greu poti ramane TU. Ai grija!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu