Fara nume

Minciuna , ura , razbunare , fericire , iubire, prietenie, toate acestea conduc viata catre un abis, un infinit ce nu gaseste granita in timp , in trecut sau prezent. OMUL tinde catre spatiul unde doreste sa isi petreaca existenta, nimic al absolutului care traieste viata dupa propria-i conduita . VIATA , acel timp ce transforma fiinta in nefiinta . Cele doua puteri isi unesc intelesurile , si …si in cele din urma omul este condus de…de cine ?… De divinitate. Cel putin spiritul uman cauta sa gaseasca sprijin in elemente supranaturale, cum ar fi Dumnezeu , un idol , Zeus …Toate acestea sunt create ca urmare a nevoii sufletului de a fi sprijinit si atunci cand este singur, sa gaseasca pe cineva care sa ii dea un nou sens vietii, un fel de caluza.
Dragoste, sentimentul incercat din prima clipa a vietii , dar practic stim cu adevarat ce inseamna ? Exista cu adevarat ? E o nevoie fizica de a simti ceva , dar chiar simtim ? Daca da, ce ? Atunci cand plangem si e cineva sa ne aline suferinta, ne bucuram, dar oare stim ce-i cu adevarat bucuria ? Cand daruim flori celei iubite, fie ea mama, iubita, profesoara, mentor, simtim o emotie deosebita, dorim sa ne exprimam multumirea pentru clipele daruite de persoana draga. Fiecare om are un rol deosebit pentru un altul, iar acest sir continua la infinit, pe asta se bazeaza crestinatatea, dar nu despre asta voi discuta acum. Ce simtim si cand ?
Pentru mine DRAGOSTEA este si ar trebui sa fie ceva asemanator uleiului, lichid si pastelat. Ce culoare are ea? Nu stiu , poate toate culorile de pe pamant avand in vedere ca e sentimentul suprem , dar nuante calme , calde , uniforme . Desi iubirea este precum focul , nestatornic , puternic , zbuciumat , aceasta devine ca o mare dupa furtuna, in timp. Viata este asa! Forma iubirii se modifica ,in timp poate suferi schimbari majore sau nu. O dragoste aduce dupa sine , respect , prietenie , sentimente.
Ce sunt sentimentele ? Nu stiu o intrebare mai grea. Poate niste reactii fizice, chimice, biologice ale trupului nostru , poate este ceva ce apartine psihicului nostru sau …sau e ceva mai presus de intelegere . E acea parte divina de care avem nevoie. Fara asta am fi niste masini fara putere, fiindca ceva ce nu poseda inteligenta de a se manifesta afectiv devine mai slab.
Bucurie , tristete , implinire , toate sunt definite atat de sumar printr-un singur inteles. Pot fi precum matasea ce se unduieste dupa adierea primaveratica a sufletului , de asemenea poate fi ca o tulpina tanara de trandafir . Nu varsa sange , totusi esti suferind fiindca iti provoaca durere , durere fizica , dar mai mult surprinderea ca ceva atat de frumos poate fi o arma care poate provoca suferinta . Atatea posibilitati ascunse de un adevar usor , precum o pojghita de gheata , pare puternica dar la o simpla atingere se destrama . Asa sunt si panzele de paianjen , dar nu se aseamana cu realitatea, panzele sufletesti , numite de noi amintiri nu se distrug atat de usor precum se intampla in realitate , dar ele apar , invadeaza si se refac atunci cand este nevoie , nu scapi de ele niciodata , desi uneori speri , nu scapi de ele . Le pastrezi in tine . Uneori creeaza o armonie interioara nebanuita, dar alteori …creeaza un zbucium de inegalat .
Iubirea se afla la granita cu un URA, dar acesta provoaca dezastre de neegalat in lume, este o stare specifica infernului. Omul apeleaza la aceasta negura spirituala cand este plin de tristete si amaraciune, cand este legat de amintiri neplacute legate de imaginea unei persoane .
Ura poate fi de mai multe feluri si i-a nastere din prea multe motive. Cele doua sentimente-stari se aseamana deosebit de mult, sunt puternice , pot tulbura mintea omului si-l pot determina sa faca cele mai nebunesti lucruri. Difera printr-un singur element moral esential. Precum in basme , carti cu subiect religios , carti fantastice, binele este diferentiat de rau, binele invinge raul. Raiul se departajeaza de iad. Toate creeaza conceptia ca DRAGOSTEA, pura, face minuni in sufletele muritorilor, hrana spirituala, asemanata cu floarea de nufar , ghiocel , si multe alte simboluri naturale pozitive care au creat partea pacifista a lumii. URA, sentimentul tenebrelor care intuneca lumea prin reflectarea simbolisticii raului . Provoaca, conflicte, atat interne cat si intre relatiile interumane, poate creea razboaie ce aduc moartea. Este reprezentata de plante precum ciulinii , animale … sarpele, respins de oameni si de conceptiile lor. Culoarea pe care o atribuie mintea mea acesteia este rosul , acel rosu ruginiu care pare a arata descompunerea unui sentiment , cum ar fi dragostea.
Se intampla ca anumiti oameni sa nu simta in viata lor iubirea , dar ura o vor simti , indiferent de stare sociala, de sex, de varsta , de nationalitate sau credinta , marul discordiei apare si apasa cu greutate pe sufletele pacatosilor. Ea nu este un atribut al omului religios, este un pacat , un pacat primordial .
Ura atrage dupa sine razbunarea. Specifica oamenilor care nu vad viata decat cu ochi tematori, cu speranta ca maine le va fi mai bine daca vor actiona dupa impuls. Este o urmare a rautatii , dar la baza acesteia sta tristetea, vulnerabilitatea, amagirea, iubirea, tradarea. Toate aduc dupa sine , daca sunt folosite ca defecte, rautate si razbunare. Culoare pe care o atribui inconstient acestei relatii-raspuns este movul. Acea culoare care poseda ceva din ura(rosul) si din speranta(albastrul). Poate avea de asemenea influente ale albului sau ale negrului care lumineaza sau intuneca viziunea razbunarii. Aceasta pare a fi dulce si ascunde speranta ca ceea ce va urma va fi bine , dar raul nu poate aduce bine , precum nici intunericul nu poate sa faca lumina , doar creeaza impresia ca ascunde ceva si ca in strafundul sau se afla lumina , se afla salvarea.
RAZBUNAREA nu aduce FERICIREA, desi asta se spera . Fericirea este un sentiment nobil , zglobiu , atribuit copiilor. Adus de iubire, de implinire, de tot ceea ce poate aduce frumusetea in viata unui om , multumirea sufleteasca , fericirea este rasplata sufletului , hrana spirituala , dar nu doar pentru cel fericit, ci si pentru cei din jur. Cred ca este mai darnica decat dragostea. Iubirea poate fi egoista , dar fericirea? Ea este molipsitoare, chiar daca cel ce o poseda este egoist, sentimentul se imprastie, ca o boala pe care multi si-o doresc. Unii incheie socoteala cu viata fiindca nu o mai vad , dar sta ascunsa chiar in fata lor , nu vor ei sa o descopere. Ea e acolo mereu, ca un inger pazitor ce se asteapta mereu sa isi indeplineasca misiunea. Romantica si aiurita, precum o adolescenta, fericirea aduce dupa sine reveria. Ce culoare i-as atribui? Cred ca portocaliu sau poate galben? Ceva tonic, care sa ma duca cu gandul la energia inepuizabila pe care o poseda. Cat de perfecta ar fi lumea daca ar intelege cum, unde se dobandeste fericirea ! Lumea tanjeste dupa ea, o idolatrizeaza, dar nu o apreciaza cand o au, dar vor invata, pamantul va fi plin de zambitori, fiindca boala numita fericire se manifesta prin zambete, acea luminare a chipului, ce iti ofera o aura angelica.
Toate insa sunt aflate sub aripa protectoare a Dragostei , pana cand vom invata cum trebuie sa fim ca sa putem sa acceptam toate starile umane, fie ele frumoase sau nu, bune sau rele, vom astepta …, fiecare din noi va sti in cele din urma ca ea e regina fara de care omul , ca fiinta sociala , nu va fi capabil sa isi duca in eternitate existenta .